Like a child…

Am vrut doar să vă anunţ să nu vă miraţi/faceţi griji dacă nu voi fi prea activ pe dreptungeek în următoarele zile… din motivul că azi am devenit “părintele” acestei frumuseţi:

Time to play

Din nou, despre gâze (3)

Pentru azi, doar o mică distracţie nevinovată de o jumătate de minut cu furnici, via Myrmecos:

Din nou, despre gâze: (2), (1)

Mai sunt aventurieri

Ea e Carina, un sloop de 6 m care a făcut înconjurul lumii. El e Méder Áron, cel care s-a încumetat să pornească în călătoria care a durat 3 ani.

Şansele ca eu să ajung vreodată să fac aşa ceva sunt teribil de mici… dar cu atât mai mult apreciez ce înseamnă să şi faci ce ţi-ai pus în gând, oricât de dificil.

Citiţi mai multe aici.

Gânduri de seară

1. Tocmai am consumat cam 45 de minute şi puţin peste 2.500 de ture de joc făcând raid pe GateWars. De fiecare dată când trece mai mult timp fără să joc, aproape că uit ce efect relaxant are activitatea asta asupra mea – echivalentul mintal al unei plimbări în aer curat, fără să trebuiască măcar să ies din cameră. Nu la fel de sănătos, sigur, dar nu peste mult o să mă “plimb” oricum mai mult decât aş vrea, aşa că acum profit de timpul pe care-l mai am ca să joc cel mai bun joc din categoria turn-based, browser-based text strategy inspirat din Stargate (părerea mea)…

2. Azi m-am uitat, în sfârşit, la Silent Running. Filmul nu e cine ştie ce (dar intră în categoria “filme la care o să mă mai uit, probabil, cândva”), dar mi-a atras atenţia, la un moment dat, inscripţia de deasupra patului lui Lowell:

Conservation Pledge

“I give my pledge as an American to save and faithfully to defend from waste the natural resources of my country — its soil and minerals, its forests, water and wildlife.”

Păcat că n-avem şi noi cercetaşi, poate ar fi mai mulţi în ţara asta care să aibă grijă de resursele naturale pe care le mai avem…

Filmuleţul săptămânii (1)

Pentru că nu mă satur niciodată de Stargate SG-1, şi pentru că e cel mai amuzant lucru pe care l-am văzut în ultimele zile:

Cum să…

Având eu de gând să caut ceva cu ajutorul prietenului meu Google (ce anume nu are importanţă, dar vă spun oricum – mă bate gândul să fac cunoştinţă cu Linux, că nu mă simt un geek împlinit fără să fi încercat şi eu acest sistem de operare consacrat), mi-a apărut, ca de obicei, lista cu sugestii de căutare după ce am scris primele litere – şi am considerat că rezultatul e suficient de amuzant ca să-l împărtăşesc cu voi

Care sunt cele mai populare expresii care încep cu “how to”, conform sugestiilor de căutare de la Google?

100

Ei, poate n-aţi fi crezut, dar uite c-am făcut-o şi pe asta – am ajuns la postul cu numărul 100 Şi promit că, dacă nu mi-au intrat încă zilele în sac, voi continua să postez cel puţin încă 100 (şi, de ce nu, peste 9000)

Desigur, ce ar fi mai nimerit pentru post-ul #100 de pe dreptungeek decât… Stargate SG-1?

Rămâneţi pe recepţie

Cei ce fac umbră internetului degeaba (1)

Nu e principala pasiune a vieţii mele să-mi bat joc de alţi netizeni, dar câteodată nu te poţi abţine să nu constaţi că e plin de prostănaci în lumea virtuală. Citiţi şi luaţi aminte…

Am mai pomenit pe dreptungeek de hoţi care intră pe contul de Facebook al persoanei de la care au furat un laptop ca să mai învârtă puţin cuţitul în rană. Dar ceea ce sigur nu v-aţi aştepta de la cineva care vă intră în casă ca să vă jefuiască este să intre pe site-ul amintit ca să-şi verifice contul în timp ce dă lovitura, ba mai mult, să uite să dea logout… dar uite că se întâmplă şi aşa ceva. Totuşi, nu pot să nu remarc că tânărul Jonathan Parker va deveni mult mai popular în marea comunitate virtuală

<- Gizmodo << Mashable

Vânt din pupa!

Ştiţi ce zi e azi? Aye, e International Talk Like A Pirate Day – ziua în care oameni altminteri serioşi şi responsabili din lumea întreagă se îmbracă în costume de piraţi şi se adresează unii altora cu termeni duioşi precum “bilge rat” şi “land lubber”, în care orice propoziţie se cade să înceapă cu “Arrr!” sau “Avast!” şi în care fiecare suflet de pirat are o scuză întemeiată pentru a-şi neglija igiena personală.

So, fire at will! Surprindeţi-vă prietenii prin cunoştinţele impecabile de navigaţie pe trei cărări şi prin vastul arsenal de arme de jucărie pe care îl ţineţi de obicei ascuns pe fundul vreunui dulap. Să aveţi o zi grozavă, voi toţi care tânjiţi după mirosul apei sărate şi al aventurii!

Desigur, acest post nu ar fi complet fără un tricou de la ThinkGeek, dedicat piraţilor moderni care navigau, până nu demult, cu neînfricare pe apele virtuale ale Golfului Piraţilor:

Pentru fanii Detective Conan

Cei care urmăresc de mai multă vreme dreptungeek (nu că ar fi mulţi) mai ţin minte, poate, că urmăresc de o vreme serialul de animaţie japonez Meitantei Conan (Detective Conan, sau Case Closed în dublajul american). După cum spune şi titlul, cei care nu-mi împărtăşesc interesul pentru acest anime longeviv vor trece probabil peste acest post.

Pentru cei care ştiu despre ce e vorba, o veste proastă – Kamiya Akira, seiyuu al memorabilului detectiv beţivan şi zgomotos, Mouri Kogorou, a anunţat azi-dimineaţă că nu va mai juca acest rol în viitor, din motive pe care nu le-a dezvăluit, şi şi-a cerut cu această ocazie scuze de la fani, de la ceilalţi actori şi de la toţi cei implicaţi în crearea şi distribuirea serialului. Kamiya a fost vocea personajului din 1996, de la primul episod.

Ca un fapt divers – printre numeroase alte roluri în diverse anime-uri, Kamiya a fost şi Athos într-o adaptare animată a Cei trei muschetari (Anime Sanjushi). 52 de episoade… cam mult, dar poate merită văzut…

<- ANN << blogul lui Kamiya Akira

Snakes (and crocs) on a plane

No, really. Un bărbat din Africa de Sud a fost arestat pe un aeroport internaţional pentru că a încercat să aducă “pe furiş” în ţară o valiză în care avea crocodili, şerpi, o ţestoasă, broaşte şi păianjeni. Se poate presupune că toate specimenele erau vii şi întregi, aşa că îi acord punctaj maxim pentru ‘packaging and handling’ şi punctaj minim la capitolul inteligenţă.

Samuel L. Jackson wants to have a word with you…

<- Topix << The Star

Another one has ascended…

Cu doar patru luni în urmă vă dădeam trista veste că a murit “Urgo”. Acum, din păcate, a încetat din viaţă încă unul dintre actorii care, în amintirea multor fani ai francizei Stargate, rămân pentru totdeauna legaţi de rolul pe care l-au jucat într-un episod sau altul: Henry Gibson, care, pe lângă numeroase alte roluri, a fost şi actorul care l-a interpretat pe Marul în episodul ‘The Sentinel’ din al cincilea sezon al Stargate SG-1.

Switch! Apoc!

Azi am avut un ciudat moment Matrix… de un fel care numai mie mi se putea întâmpla. Veneam acasă pe jos, pe la amiază, şi am trecut pe lângă un Pyrrhocoris care stătea frumos pe un zid. Ca unul care am văzut la viaţa mea destule exemplare din specia îndeobşte cunoscută ca şi “vaca domnului”, n-am acordat atenţie gâzei în repaus – apoi, peste ceva timp, am mai trecut pe lângă un exemplar, apoi încă unul. Să tot fi fost vreo 3-4 indivizi (până când am remarcat, trecusem de câţiva, iar după momentul de déjà vu n-am mai văzut niciunul), la oarecare distanţă unul de altul, singuri, nemişcaţi, fiecare privind parcă în direcţia din care veneam.

Coincidenţă? Sau vreo eroare în Matrice? Să creadă fiecare ce vrea

To Infinity… and beyond?

Ce am găsit cu cale să fac după ce am terminat de revăzut Stargate Atlantis? M-am apucat să mă uit din nou la Stargate Infinity, cu care am făcut cunoştinţă cu destulă vreme în urmă.

Ce e Stargate Infinity, vă întrebaţi? Se poate să existe ceva în universul Porţilor Stelare de care nu aţi auzit până acum?

Pentru cei (probabil mulţi) care nu au avut ocazia de a face cu acest serial: e vorba de un spin-off al Stargate SG-1, doar că e o animaţie, co-produsă de MGM şi DIC.

Cum de nu e mai cunoscut? Păi, n-a “trăit” decât un sezon, deoarece nu a atras suficienţi telespectatori. “Puriştii” Stargate nu vor nici să-l audă menţionat – nu e canonic şi reprezintă tot ce putea merge prost într-un serial de animaţie inspirat de Stargate SG-1: încalcă reguli de bază ale universului Stargate, animaţia încearcă să compenseze prin potop strident de culoare aspectul cam necioplit al desenelor, voice acting-ul sună fals, monologurile moralizatoare sunt nelipsite, acţiunea e mai repetitivă şi mai previzibilă decât în nişte episoade Star Trek: TOS, iar logica e mai puţin binevenită decât în cele mai multe din desenele animate de pe vremea mea (la ce se califică azi drept desene animate pe aşa-zisele canale de televiziune pentru copii, mărturisesc, n-aş avea curajul să mă uit).

De ce mă uit, atunci, din nou la Stargate Infinity? Probabil, doar fiindcă sunt fan Stargate – dar nu în sensul că înghit orice poartă numele acestei francize (rămâne de văzut cum voi reacţiona la Stargate Universe, dar măcar ăla 1. e canonic şi 2. nu e destinat unor copii proşti), ci în sensul că, pentru mine, spre deosebire de cei care nu au trecut niciodată prin Poartă, Infinity reprezintă o sursă sigură de amuzament pentru câteva zile – it’s so weird, it’s funny

Cinemărunţişuri (2)

• Mai ţineţi minte filmul The A-Team despre care am pomenit cu ceva vreme în urmă? Ei, se pare că se mai cunoaşte, poate, unul din actori – cel care-l va interpreta pe B.A. Baracus. Ştim oricum că filmul ăsta n-o să se poată compara cu serialul, dar, se vede treaba, nici nu încearcă nimeni să ne convingă că ar fi altfel…

• Şi dacă tot suntem la capitolul “milking a past success dry”, serialul Star Wars care va să vină nu va veni cel puţin până în 2012. Ce au fanii de zis? “I have a bad feeling about this.”

Cinemărunţişuri: (1)

Mergem pe Lună!

Well, cum NASA nu pare să aibă prea multe şanse să mai pună oameni pe Lună (ca să nu vorbim de alte corpuri cereşti) în următorul deceniu, americanii îşi dau seama că e cazul să mizeze pe alţii în ce priveşte colonizarea Sistemului Solar. Google Lunar X Prize e o competiţie care oferă primei echipe finanţate privat care reuşeşte să trimită un robot pe suprafaţa bătrânei Selena 30 de milioane de dolari.

Şi partea care să atragă atenţia celor mai puţin pasionaţi de cosmonautică: şi românii vor lansa o rachetă. Racheta Helen (nu puteau căuta un nume mai bun?) va fi ridicată până la altitudinea de 14 km de către un balon, apoi lansată în spaţiu cu ajutorul motorului cu apă oxigenată. Dacă totul merge bine, Luna e apoi doar la un pas (mic pentru om, mare pentru România, etc.).

Ce ziceţi, le ţinem pumnii? Poate, poate…

Say what?

De pe un motor de căutare oarecare, o reclamă gata tradusă în română, pentru distracţia mea:

Ficat şi Work, indeed. Că “trăieşte” (live) a fost tradus ca şi “ficat” (liver) e suficient de amuzant; că persoana sau script-ul care a tradus nu a găsit forma imperativă a cuvântului “a lucra” (work) în limba română e ditamai cireaşa de pe tort

Science is cool (2)

• În primul articol, Tomáš Grim ajunge la interesanta concluzie că productivitatea ştiinţifică a savanţilor cehi este invers proporţională cu numărul de beri consumate. Nu, zău. Şi, în interesul progresului ştiinţei, notează, de asemenea, că locuitorii din Boemia beau mai multă bere decât cei din Moravia (evident, bunul nostru savant fiind profesor la o universitate din Moravia).

Adunat de pe MT Your Mind.

• Sunt obişnuit deja cu faptul că noutăţile ştiinţifice sunt de multe ori prezentate pentru nespecialiştii interesaţi în articole cu titluri care să atragă atenţia prin aluzii şi jocuri de cuvinte – dar, uneori, câte un titlu reuşeşte să mă amuze şi pe mine puţintel, ca de exemplu Breakthrough In Bubble Research At Bath. Este vorba, desigur, de University of Bath…

• Ultimul articol l-am găsit pe Nature, ceea ce, din păcate, înseamnă că nu poate fi accesat decât plătind sau printr-o licenţă – dar abstractul e suficient de amuzant ca să-l postez, oricum. Articolul cu pricina se intitulează Choking on carbon emissions from Greek academic paperwork:

Selection processes for academic jobs are notoriously open to criticism, but in Greece they have the additional drawback of leaving a hefty carbon footprint.Typically, selection committees for research institutes require applicants for a senior post to submit 11 paper copies of each of their publications (the Greeks’ expansive view of publication sometimes includes texts of oral presentations) as well as of their birth certificate, national identity card (both sides), transcripts, translations of foreign degrees, and military and police reports.

Science is cool: (1)

Breakthrough In Bubble Research At Bath

Se poartă (1)

Moda geek nu se poate imagina fără tricouri. M-ar costa cam mult să-mi cumpăr toate articolele care-mi atrag atenţia online (mai rar, din păcate, pe stradă), dar pot cel puţin să vă împărtăşesc câteva din ele Şi poate aşa nu veţi ezita data viitoare să vă proclamaţi dragostea pentru Star Trek, chimie sau limbaje de programare când aveţi ocazia să vă îmbrăcaţi casual – unii din noi au această ocazie cam oricând

Primul tricou pentru azi vine, desigur, de la ThinkGeek:

Sau aţi prins referinţa, sau nu. În cazul în care nu, vă recomand să vă îndreptaţi de urgenţă spre Wikipedia (sau altă enciclopedie online preferată), iar apoi spre sursa preferată de filme bune. Popcorn is optional.

Al doilea e ceva mai subtil:

În cazul în care nu v-aţi prins nici de data asta, e poate timpul să vă întăriţi legătura cu geek-ul vostru interior printr-o cură intensivă cu animaţie şi/sau filme japoneze.

Văzut pe TGGM, adunat de pe RedBubble.

Incoming Subspace Transmission (3)

E timpul pentru o nouă doză de Stargate, după cum probabil v-aţi obişnuit

5 minute din episodul-pilot al noului serial Stargate Universe (‘Air’):

[2009/09/11] Way to go, MGM… De pe YouTube au şters orice urmă a filmuleţului, dar, din fericire, eu am mers direct la sursă – click aici pentru a-l vedea.

Incoming Subspace Transmission: (2), (1)

Viaţa în birou

Pentru acei nefericiţi cititori ai mei care se întâmplă să lucreze între pereţi fără acoperiş propriu:

Incursiuni muzicale (2)

Pentru că numai un geek ar căuta pe YouTube un tutorial video pentru a interpreta o temă dintr-un anime cu ajutorul unui soft al cărui nume original era Piano Hero (frumoasă frază; also, ar cam fi cazul să mă apuc de vreun instrument):

Incursiuni muzicale: (1)

La ce bun?

La ce bun să-mi cheltui timpul postând pe un blog, adunând “lucruri interesante şi amuzante” pentru plăcerea câtorva români? Ca un geek, am vreun motiv să mă bucur că vorbesc româna din născare şi nu engleza, de exemplu?

Ce rost are, când, oricum, alţii reuşesc fără efort să strice, prin prostia lor de dimensiuni astronomice, tot ce am putea noi realiza prin inteligenţă şi bun-simţ?

Mi-a făcut o “deosebită plăcere” să citesc zilele trecute despre Grădina Zoologică din Oradea. În timp ce faptul că suntem un popor înapoiat şi complacent nu e demult o ştire, partea “distractivă” e că am devenit faimoşi şi pentru asta:

Staff got in touch with a Romanian animal rescue charity and in July Mr Minion visited the zoo, at the invitation of its director.

He said he was “shocked and moved” by what he saw, and pledged to help the animals.

“The lions were in awful conditions,” he said.

“I saw five in a 3m by 4m pen. It was incredibly distressing. The zoo keepers care for the animals, but they don’t have any money or the proper resources, and can’t put tyres up for them to play with.

“Quite a few of the lions have developmental problems and arthritic conditions.

“The options are to re-home them, or the possibility of euthanasia.

Citatul e dintr-un articol recent de pe BBC News, care descrie condiţiile penibile care pun administraţia Grădinii Zoologice în situaţia de a-şi împuşca animalele, dacă britanicii nu reuşesc să adune suma de 150.000 de lire pentru a le reloca. Pe care, însă, s-ar putea să o adune; există deja un site pe care se cer donaţii pentru a rezolva problema celor 14 lei şi s-au strâns, până acum, peste 18.000 de lire.

Cine e de vină pentru situaţia creată? Crişana are, pare-se, răspunsuri – dar eu unul zic că noi toţi suntem de vină că suntem aşa cum suntem… hai pa, că mi-e scârbă.

Profetul s-a întors!

Cât de bine m-aş distra, nu pot rămâne departe de dreptungeek pentru prea multă vreme. Pe de altă parte, rutina cu “vai, îmi pare rău, n-am mai postat de o săptămână” a devenit plictisitoare, aşa că n-o să-mi bat capul cu ea. Prefer să încerc să vin în fiecare zi măcar cu un post, fie şi foarte scurt (că nici cele de până acum nu erau foarte lungi), decât să tot amân în ideea că “mâine o să am mai multă inspiraţie” (de parcă ai avea nevoie de multă inspiraţie să pui un link şi/sau o imagine şi să comentezi câteva rânduri despre ce a scris altcineva…).

Where in the Galaxy am I?

Have no fear, dreptungeek is still here. Well, every now and then. Îmi respect cota zilnică de 3 episoade Atlantis (doar un sezon şi trebuie să-mi găsesc altceva de (re)văzut), joc vreo duzină de jocuri online (mai multe despre asta, probabil mâine) şi, în general, mă bucur de ce a mai rămas din vacanţă.

În lipsa mea (sau mai bine zis în timp ce am intrat mai rar pe blog), văd că dreptungeek încă are zile de vârf în ce priveşte traficul şi, deosebit de relevant, de fiecare dată când intru trebuie să şterg vreo două spam-uri. Ăsta trebuie că e un semn bun, nu?

Adevărul despre viaţă, cu Mario

Când ai o zi în care lucrurile nu par nicicum să meargă suficient de bine (nu, n-am de gând să vă plictisesc cu ce mi s-a mai întâmplat azi), eşti şi mai înclinat să-i dai dreptate lui Mario (click pe imagine):

So, who wants this T-shirt?

Adunat de pe Gizmodo.

Din nou, despre gâze (2)

Că tot n-am scris despre insecte şi alte chestii cu multe picioare de ceva vreme… azi, despre delicatese, baseball şi reclame la bere…

• Deoarece, se ştie, bugs are food too, cititorii/cititoarele mele cu pasiune pentru arta culinară vor savura, probabil, acest interviu cu Zack Lemann, “The Bug Chef”:

The best way to cook a certain kind of caterpillar and make it taste really nice may not be the very best thing to do with a grasshopper. One you might want to parboil, the other one you might want to stir fry. I’ll give you a good example. A friend of mine and I cooked a certain type of scarab beetle for the first time ever last summer, and we simultaneously boiled, sautéed in a skillet, and toasted them. We all liked the toasted ones best.

Adunat de pe Myrmecos.

• Cei pasionaţi de insecte au aflat, probabil, ce probleme au pădurile de pe continentul nord-american cu două specii de gândaci (în engleză, emerald ash borer, respectiv mountain pine beetle). Unul din efectele mai puţin subliniate (asta pentru că, sincer, e mai puţin important) ale invaziei primei specii vizează, se pare, baseball-ul, întrucât gândacii pun în pericol specia de frasin din care se fabrică bâtele pe care le asociem cu acest sport. Aşa că producătorii vor fi nevoiţi să folosească o altă esenţă lemnoasă ca americanii să se mai poată bucura de baseball în timp ce gândacii şi încălzirea globală le distrug pădurile…

Adunat de pe About.com.

• Anheuser-Busch InBev a oferit consumatorilor de bere şansa de a câştiga peste 14 mii de dolari cu o idee pentru o reclamă care să includă furnici, reclamă ce va difuzată în timpul Anului Nou Chinezesc. Aparent, furnicile au devenit un element tradiţional nelipsit din aceste reclame… eu unul aş fi optat pentru viespi

Adunat de pe Myrmecos.

Din nou, despre gâze: (1)

Derive geekanalitice (1)

Câteodată, până şi un nerd paşnic ca mine are nevoie să-şi spună of-ul, ca apoi să poată reveni la programul obişnuit de chestii interesante adunate de pe net. Dacă eşti dintre aceia cărora nu le e ruşine să se uite la Star Trek, să-l citească pe Asimov sau să joace jocuri de strategie în timp real dacă le face plăcere, care preferă aventura ştiinţifico-fantastică (sau fantastică, sau ştiinţifică) banalităţii telenovelistice, care sunt dispuşi să-şi exerseze neuronii ca să nu-i piardă prea devreme şi să înveţe ceva nou chiar şi atunci când nu le aduce niciun folos material, te invit să citeşti în continuare. Dacă n-ai chef de aburelile încă unui blogger ci vrei doar lucruri concrete  şi distractive, urmează destule alte post-uri interesante pentru tine pe viitor – cele pe care le botez ca “Derive” sunt pentru mine.

Surprinzător de geek (2)

Pentru azi: My Little Pony şi responsabilităţi de părinte.

Pierdut în deşert

Deci, azi am citit “cea mai lungă glumă din lume”. S-a întâmplat că am ajuns pe un site numit Woofer (care NU e Twitter), unde lumea postează woof-uri (post-uri de cel puţin 1.400 de caractere), şi unul din post-urile recente era această glumă. N-o să vă spun nimic despre glumă în sine (care ar fi farmecul?), dar cred că merită citită – dacă ştiţi engleză, desigur, dar sunt încrezător că cititorii mei se descurcă

Dacă sunteţi curioşi care e cea mai lungă glumă din lume, daţi click aici.